Episcopia Americii

“Fereşte-i mai ales de toate învăţaturile pline de otravă ale lumii noi; întareste-i în dragostea către dreptmăritoarea Ta credinţă şi ştrămoşească lor lege, ca astfel, sănatoşi la trup şi suflet, cu pace şi cu bună sporire, întorcându-se la vatra părintească să-Ţi mulţumească Ţie…”

Doresc să impartăşesc cu dumneavoastră foarte multe lucruri despre comunitatea pe care eu o reprezint, lucruri pe care presupun că nu le cunoaşteţi.
America este un cuvânt, o idee, un ideal, si deci, pentru unii poate reprezenta o mare răceala, un mare rău, iar pentru altţii poate însemna o experienţă importantă si demnă de a fi luată in consideraţie. Cu aceasta sumară introducere, sper să pot contura, cu trasături largi de pensulă si cu o paletă de culori limitate, o imagine a Americii, aşa cum este percepută ea de comunitatea noastră, aşa cum o percep eu, şi aşa cum o întelegem noi în legatura cu dumneavoastră.

Mă aflu în faţa dumneavoastră ca reprezentant al acelora din mijlocul cărora vin în această vizită. Eu nu reprezint Romnia, pentru că numai dumneavoastră puteti face asta. Nu reprezint nici “americanismul” Americii. Eu sunt reprezentantul a două grupuri: cel al Românilor Americani si Canadieni, si cel al Americanilor si Canadienilor de origine Româna. Din primul grup, fac parte acei Români care au imigrat în Statele Unite si Canada începând cu perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial; iar din al doilea grup fac parte Americanii şi Canadienii care provin din familii de români care au imigrat in America de Nord cu una sau mai multe generaţii în urmă. Totodată mai reprezint si pe aceia care deşi nu au legături etnice cu România, au devenit parte din comunităţile româneşti, fie prin căsătorie, fie prin convertirea lor la ortodoxie în cadrul unei comunităţi româneşti.

Deci, într-un cuvânt, stau în faţa dumneavoastră ca reprezentant al Românilor Americani şi Canadieni Ortodocşi. Cu toate că în anul 1950 comunitatea ortodoxa româna a fost împărţită, consider că afirmaţiile mele sunt valabile atât pentru Arhidioceza Ortodoxă Româna din America de Nord (cunoscută şi sub numele de “Episcopia de la Rioppele”, după numele străzii unde s-a aflat sediul administrativ), cât si pentru Episcopia Româna Ortodoxă din America (uneori numita “Episcopia de la Vatra Romnească”), unde Episcopul Policarp Morusca şi-a avut singura lui reşedinta permanentă şi unde a fost de la început sediul Episcopiei.

Noi nu suntem în diasporă. Etimologic, cuvântul diasporă se refera numai la experienţa istorică a poporului Israelit care a fost forţat în captivitatea babilonică. Unii români au venit în America ca exilati politici sau religioşi, care pentru diverse motive au fost forţaţi să părăsească pamântul strămoşesc. Alţii au venit ca imigranţi, oameni liberi care şi-au ales un alt loc de a trai. Oricare ar fi motivele, membrii acestor comunităţi, vor continua, cu siguranţă, să trăiască mai departe în aceste comunităţi, aşa ca şi pâna acum. Nu ştim câţi dintre aceştia s-au repatriat dupa evenimentele din Decembrie 1989, dar suntem siguri că procentajul este infim.

Noi suntem foarte diferiţi de comunităţile românesti din împrejurimile României, cum sunt cele din Ungaria, Serbia, Ucraina, Bulgaria, precum si comunităţile mai îndepartate, care datorită conjuncturilor politice şi geografice, se află acum în Grecia, Macedonia, Albania, şi alte localităţi din zona balcanică. Aceste grupuri se identifică şi ele a trăi în sate româneşti, cu şcoli şi biserici în limba materna. Noi nu trăim în ghetouri sau alte forme politico-sociale. Noi suntem un grup mai nou, născut, în mare parte, din presiunile exercitate asupra României de către Imperiile Turc şi Austro-Ungar, de care strămoşii noştri au fugit în căutarea unei vieţi noi în Nordul Americii, respectiv Statele Unite şi Canada. Numărul membrilor acestor comunităţi a crescut o dată cu imigranţii anilor ’50, după instalarea cortinei de fier, şi mai recent, cu influxul foarte mare al celor care continuă să imigreze după căderea Cortinei de Fier la sfârşitul anului 1989. Printre noi sunt unii care posedă un dublu pasaport politic si sunt si unii care, deşi nu posedă un astfel de paşaport, deţin un aşa zis pasaport noetic sau spiritual, de dragoste şi respect pentru pământul strămoşilor şi al părinţilor lor. Din punct de vedere politic, avem opinii diferite şi aparţinem diferitelor partide din Statele Unite şi Canada. Ne considerăm de asemenea a fi total independenţi, în prezent, dar şi în viitor, de orice guvern din România, şi nici nu ne considerăm o colonie a României. La fel cum coloniile Engleze, care o dată aparţineau coroanei, au devenit independente şi se guvernează singure, chiar daca au păstrat o legatura strânsa şi specială cu naţiunea care le-a format, la fel şi românii din America de Nord, se consideră a avea o legatură strânsa cu România, în sensul dragostei şi respectului nealterat, atât pe plan individual cât şi la un nivel de grup, mai ales cu organizaţiile de cultură şi educaţie, cât şi cu alte organizaţii neguvernamentale. Nu suntem ignoranţi nici la faptul că există şi un curent care, pentru motive greu de înţeles, urmăresc să distrugă stabilitatea Bisericii din America de Nord, dar toate aceste încercări subestimează puterea lui Dumnezeu; Biserica nu este un club etnic sau o colonie, ci Trupul credincioşilor din lumea întreagă şi din toate timpurile. Episcopia Ortodoxă Româna din America este tot atât parte din Biserica Ortodoxă Româna cât este parte din Biserica Ortodoxă din Grecia, cea din Ierusalim, şi aşa mai departe. Pe scurt, eu reprezint un grup care işi câştigă existenţa, îşi creşte familiile, îşi dezvoltă aptitudinile şi modul de exprimare participând activ în societatea Americană, apreciind şi trăind valorile culturale şi spirituale reprezentative naţiunii române, şi în acelaşi timp dezvoltînd instituţii şi grupuri sociale care reflectă aceste valori. Această comunitate este adânc inrădăcinată în credinţa ortodoxă, aşa cum a fost ea adusă din România şi cum a fost apoi adaptată la condiţiile locale din America de Nord. Noi nu suntem un simplu transplant din Romnia, ci un organism viu care se adaptează şi se modifică la fel ca şi Biserica din România de-a lungul anilor. Mai sunt şi alte grupuri asemănatoare nouă, cu singură deosebire că valorile şi instituţiile lor, vieţile lor pe continentul American au la bază alte valori; o mare comunitate Evreiască, sau mai bine zis, multe comunităţi; o comunitate mica Unită, care îşi are rădăcinile în deceniile de început ale mileniului trecut; diferite comunităţi neo-Protestante destul de numeroase; mai sunt alţii care nu au legături nici cu credinţa strămoşilor şi nici cu alte instituţii, motiv pentru care nu le putem cunoaşte numărul; şi mai sunt şi acei care nici ei şi nici familiile lor nu au origini etnice Românesti, dar care au fost cetăţeni Români aparţinând diverselor grupuri minoritare şi care păstrează o legatură şi o apreciere nostalgică pentru originile lor Româneşti.

Deci, cuvintele scrise acum saptezeci şi trei de ani de fericitul întru pomenire Patriarh Miron Cristea, sună straniu astăzi pentru comunitatea noastră. Dacă am gustat din învăţăturile pline de otravă, am rezistat într-un fel oarecum sănătos. Considerăm că existenţa concretă a comunităţii ortodoxe din America de Nord de peste o sută de ani, ne face cu adevarat să ne plecăm genuchii pentru că Dumnezeu ne-a “întarit pe noi către dreptmăritoarea credinţă şi strămoşeasca lege”. Anul acesta, din mila Domnului, sarbătorim în Canada centenarul a doua parohii, alături de parohia Sf. Nicolae din Regina, anul trecut, si Catedrala Sf. Maria din Cleveland, Ohio în anul 2004. Nu putem spune că am înflorit, dar continuăm să existăm.

Atunci când ne înmulţim, este datorita emigraţiei. Tineretul nostru, fete si băieţi, fac serviciul militar în Canada sau Statele Unite; Românii au luat parte la toate războaiele secolului trecut, iar în timpul celui de-al doilea război mondial s-au luptat chiar pe pămntul strămoşilor. Ştim cu toţii cum se spunea atunci: “Vor veni Americanii….”, dar ei nu au venit. În 1989 România nu a avut nevoie de Americani ci a acţionat singură cu acelaşi curaj ca şi cel al strămoşilor. Deci trăind în America de Nord, în aceste doua ţări, nu putem decât fi parte activă din sistemul politic, economic şi spiritual al acestor popoare în mijlocul cărora trăim. Pe de alta parte, nu ne putem amesteca în sistemul politic şi spiritual al României, în primul rând pentru că nu ne câstigam existenţa, nu ni se nasc copiii, şi nu trăim pe teritoriul acestei ţări, iar în al doilea rând pentru că nu am fi cetăţeni loiali ai ţărilor unde suntem cetăţeni. Comunităţile noastre s-au micşorat de-a lungul anilor. Motivele sunt multiple: enoriaşi care se mută în oraşe unde nu există parohii româneşti sau biserici ortodoxe; tineret care pleacă la universitate; adulţi care sunt mânaţi de setea după bunuri materiale şi nu mai răspund obligaţiilor pe care le au faţa de Creator; căsatorii mixte (78%) – (căsatoriile între doi tineri Români sunt foarte rare); desprinderea de Biserica Ortodoxă şi trecerea la o alta religie sau sectă, pentru că exista o biserică sau grup religios aproape la fiecare colţ de stradă; necunoaşterea limbii române de către majoritatea celor născuţi pe teritoriul american; scandalul produs la scindarea Bisericii Române în anul 1950 şi lipsa de unitate a Ortodoxiei în America de Nord.

Desigur, mai sunt şi alte motive, dar nu cred că mai este necesar să le mai enumăr într-o prezentare atât de scurtă. Comunitatea ortodoxă româna din America de Nord există de mai bine de o sută de ani, cu parohii vechi şi altele noi în formare. Avem trei mănăstiri unde călugarii şi calugăriţele se roagă pentru noi şi care au adus spiritualitatea românească pe teritoriul american. Suntem recunoscători Bisericii Române pentru că oferă dezlegare canonică preoţilor care vin să slujească în America, şi suntem recunoscători preoţilor care vin să slujească via Domnului şi care şi-au adăugat numele la lista lungă a celor care au servit biserica aici mai bine de un secol. Există şi alte organizaţii, instituţii şi cluburi româneşti care nu fac parte din Biserică, dar la care credincioşii iau parte, sau altele care acţionează împotriva Bisericii. Există ziare religioase şi ziare politice; există asociaţii culturale şi civice care servesc comunitatea românească în diferitele aspecte sociale. Am menţionat la inceputul prezentării mele ca aş dori sş vă pot spune multe lucruri şi că probabil veţi avea multe întrebări. Scopul meu va fi fost atins dacă am răspuns măcar parţial la aceste întrebări, şi dacă am reuşit să vă dau o sumară imagine despre cine suntem noi vis-a-vis de dumneavoastră. Noi suntem o comunitate matură, cu viaţa noastră proprie, care poate desigur să vă aprecieze şi să vă iubească pe dumneavoastră care sunteţi pe continentul American şi vă indepliniţi destinul dat de Dumnezeu. Suntem cu toţii uniti în acelaşi Dumnezeu Tatăl de la care toţi primim binecuvântarea acestei vieţi.

Acest discurs a fost rostit de către Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop NATHANIEL POPP
- Episcopia Ortodoxă Româna din America

Comments are closed.