Sfinții Chir și Ioan – 31 ianuarie

5+6


Acești Sfinți Mucenici, Chir și Ioan, au trăit în zilele împăratului Dioclețian (284-305).
Fericitul Chir era din Alexandria Egiptului și ajunsese, cu darul lui Dumnezeu și după multă învățătură, doctor iscusit, încât tămăduia oamenilor bolile trupești și sufletești, neluând plată, ci bine vestind, în acest fel, credința cea nouă a creștinilor. Deci, pornindu-se prigoana cea mare împotriva creștinilor, a fost pârât și Sfântul Chir la dregătorul cetății, că învăța pe mulți credința cea nouă. Şi înștiințându-se el, la vreme, de aceasta, s-a înstrăinat de țara părinților lui și, ieșind din Egipt, s-a dus în Arabia. Şi a intrat în viața pustniceasca și multe și minunate tămăduiri, fără plată, a făcut, aducând nenumărate suflete la închinarea lui Hristos, încât s-a răspândit vestea despre dânsul pretutindeni.
În vremea aceea, s-a întâmplat să se afle la Ierusalim un dreptcredincios, anume Ioan. Acesta era în ținutul Edisei și purtase multă vreme dregătoria ostășească. Iar acum, lăsând toate, chiar și dregătoria sa, căuta pe Hristos, trăind în smerenie și în mare curățenie trupească. Şi, auzind de minunata propovăduire pe care o săvârșea Sfântul Chir, a pornit în căutarea lui la Alexandria și, acolo, negăsindu-l, a mers pe urmele lui și l-a aflat în Arabia.
Şi s-a minunat fericitul Ioan văzând dumnezeiasca slujire încredințată Sfântului Chir. Drept aceea, a rămas lângă dânsul, ca un ucenic, și-l însoțea și-l ajuta pe Sfântul în apostoleasca lui lucrare. Si cutreierau împreună orașele și satele, uniți în gânduri, învățând cuvântul lui Dumnezeu și vindecând toată boala.
Deci, întinzându-se prigoana, a fost prinsă și o femeie creștină, Atanasia cu numele, împreună cu cele trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista și Eudoxia, și aceasta pe vremea când Sfinții Doctori erau încă slobozi. Şi temându-se ei ca nu cumva, ca niște femei ce erau ele, să se îngrozească, fie stând în fața judecătorului, fie de mărimea chinurilor, și astfel să se lepede de credință, au mers Sfinții la temniță și le îmbărbătau și le îndemnau să stea tari la munci, mărturisind pe Hristos. Aflând, deci, de aceasta dregătorii cetății, că adică doi creștini mărturisesc pe față pe Hristos, i-au prins și pe ei. Şi, fiind dați la grele chinuri, au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, Dumnezeu adevărat, îmbărbătând astfel și pe sfintele femei.
Deci, nevoind ei până la sfârșit să aducă jertfă zeilor, a poruncit dregătorul să li se taie tuturor capul. Şi se face pomenirea mutării lor la Domnul în fiecare an, astăzi la 31 ianuarie.

Comments are closed.