Sfântul Ermolae – 26 iulie

3

Sfântul Ermolae, fiind rânduit de Dumnezeu în înalta treaptă a preoției în cetatea Nicomidiei, și-a revărsat harul său nu numai asupra nevoilor sufletești ale semenilor săi ci, având și darul vindecării trupești, a tămăduit “toată boala și toată neputința în popor”. Alături de el, pătimitorii Mucenici Ermip și Ermocrat, făceau și ei parte din obștea creștinilor din Nicomidia, unde 20000 de creștini fuseseră arși de vii în biserică, din porunca crudului împărat Maximian Galeriu.
Deci, aceștia trei, izbutind să se ascundă de frica păgânilor, nu încetau a învăța sfânta credință, pe cei ce o doreau, aducându-i la Hristos. Așa, văzând Sfântul Ermolae pe Sfântul Pantelimon doctorul, și vorbind cu el cuvinte de Dumnezeu insuflate, l-a făcut creștin. Iar când Pantelimon a fost prins și dat la chinuri, de același Maximian, fiind întrebat de la cine a învățat credința creștinească, Sfântul, neputând să mintă, a spus: “De la preotul Ermolae.” Deci, a fost prins bătrânul Ermolae și cu el, și robii lui Hristos Ermip și Ermocrat, pe care i-a adus la păgâneasca judecată. Deci, întrebați fiind, au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, defăimând pe închinătorii la idoli. Pentru aceasta, au luat pedeapsa de moarte, tăindu-li-se la toți trei capetele, cu sabia. Pentru a căror pătimire, Dumnezeului nostru slavă!

Comments are closed.