Sfântul Mochie – 11 mai

19

Acest Sfânt a trăit în zilele împăratului Dioclețian și ale dregătorului Laodikie și era din Roma cea veche. Primind harul preoției, prin succesiune apostolica, a predicat cuvântul lui Dumnezeu în cetatea Amfipoli, care este în părțile Macedoniei. Sfânta Tradiție îi pomenește în ceata doctorilor fără de arginți, deși nu avea pregătire medicala, dar fiind binecuvântat de Dumnezeu și cu darul tămăduirilor trupești, s-a aplecat cu multă dragoste asupra tuturor care aveau nevoie de însănătoșire trupească, împletind armonios tămăduirile sufletești și cele trupești.
Şi se nevoia, învățând și propovăduind păgânilor să se lepede de deșarta închinare la idoli, sfătuindu-i să îmbrățișeze credința cea mântuitoare a creștinilor, iar pe creștini îi învăța să se apere de închinarea la idoli. Şi aducea mulțime de păgâni la Biserica lui Hristos.
Deci s-a dat atunci poruncă tuturor locuitorilor din acele părți, să se adune, ca să aducă jertfă în cinstea zeului păgân Dionisos. Mulți dintre creștini, nevrând sa jertfească idolilor, dar cunoscând cruzimea pedepselor, își lăsau toate ale lor și fugeau spre ascunzători tainice, până ce avea sa treacă urgia. Văzând atâta spaimă de moarte pentru mărturisirea lui Hristos, Sfântul Mochie s-a hotărât să dea creștinilor o pildă de bărbăție, înfruntând orice primejdie. În ziua hotărâtă pentru praznic, a mers deci, în capiștea idolilor și a intrat înlăuntru. Şi, făcându-se jertfa lui Dionisos, Mochie a ridicat glas mare și, ca să aducă dovadă de deșertăciunea idolilor, că sunt fără putere, a răsturnat altarul lui Dionisos, cu tot ce era pe el. Şi s-au umplut de mânie păgânii și, repezindu-se, l-au prins și l-au dus la dregătorul cetății. Acesta, aflând fapta săvârșită și cunoscând chiar din gura lui că este preot al creștinilor, a dat poruncă slujitorilor lui, să fie pus la chinuri. Şi a fost trecut prin toate vămile muceniciei. L-au spânzurat, mai întâi, și l-au strujit la tâmple, la coate și la fălci; după aceea, aprinzând un cuptor cu smoală, cu câlți și cu vițe, că se înălța văpaia ca la șapte coți, l-au aruncat în mijlocul focului dar a rămas neatins. A stat apoi, multă vreme în temniță. Sosind un alt dregător, Maxim, l-a scos la întrebare și mărturisind el pe Hristos, a fost legat de două roți, de care a fost zdrobit, dar a fost păzit și acum nevătămat. A fost dat la fiare, dar nici ele nu i-au făcut nici un rău. Deci, a fost trimis la Perintopol, în Tracia, iar de acolo, în Bizanț, unde i s-a tăiat capul. Pe locul unde Sfântul și-a primit sfârșitul, marele împărat Constantin a ridicat o preafrumoasă biserică, în cinstea Mucenicului. Şi se face pomenirea lui în fiecare an, la 11 mai.

Comments are closed.