Sfântul Trifon – 1 februarie

22


Acesta era din satul Lampsac, din ținutul Frigiei și a trăit pe vremea împăraților Gordian (238-249) și Decius (250-253).
Dumnezeu a binevoit a sălășlui într-însul harul Sfântului Duh și a-i hărăzi darul de a face minuni, ca nu numai din gura pruncului aceluia, ci și din faptele lui cele minunate să se săvârșească laudă. Tămăduia toate bolile, dar mai ales avea stăpânire asupra diavolilor.
A cunoscut, încă din copilărie, credința creștină și, întărit de Duhul Sfânt, propovăduia dreapta credință, împreună cu Sfântul Respice, fiind din același loc cu dânsul.
Iar când Decius a ajuns împărat și a pornit prigoana împotriva creștinilor, a fost prins și Sfântul Trifon și, dus fiind la Niceea, a fost aruncat în temniță, la porunca dregătorului Acvilin, mai-marele Bitiniei.
Deci, fiind chemat să jertfească zeilor, el a mărturisit numele lui Hristos și a fost chinuit în multe feluri; a fost atras pe roată, a fost purtat desculț prin cetate, pe vreme de iarnă, până I-au degerat picioarele, umblând prin zăpadă, a fost legat de cai, I s-au bătut cuie în picioare și a fost ars pe coaste cu făclii și trupul I-a fost sfâșiat cu ghiare de fier.
Şi, îndurând toate acestea, Sfântul nu înceta a grăi, îndemnând pe ceilalți creștini să nu se depărteze de la Hristos, socotindu-se fericit a suferi pentru El.
Şi rămânând nestrămutat în hotărârea sa, a fost osândit să moara de sabie, dar, nemaiapucând împlinirea poruncii, și-a dat sufletul la Dumnezeu în ziua de 1 februarie.

Comments are closed.