Acest Sfant
a trait in zilele imparatului Diocletian si ale dregatorului, Laodikie
si era din Roma cea veche. Primind harul preotiei, prin succesiune apostolica,
a predicat cuvantul lui Dumnezeu in cetatea Amfipoli, care este in partile
Macedoniei . Sfanta Traditie ii pomeneste in ceata doctorilor fara de
arginti, desi nu avea pregatire medicala,dar fiind binecuvantat de Dumnezeu
si cu darul tamaduirilor trupesti, s-a aplecat cu multa dragoste asupra
tuturor care aveau nevoie de insanatosire trupeasca, impletind armonios
tamaduirile sufleteasti si cele trupesti.
Si se nevoia, invatand si propovaduind paganilor sa se lepede de desarta
inchinare la idoli, sfatuindu-i sa imbratiseze credinta cea mantuitoare
a crestinilor, iar pe crestini ii invata sa se apere de inchinarea la
idoli. Si aducea multime de pagani la Biserica lui Hristos.
Deci, s-a dat, atunci, porunca tuturor locuitorilor din acele parti, sa
se adune, ca sa aduca jertfa in cinstea zeului pagan Dionisos. Multi dintre
crestini, nevrand sa jertfeasca idolilor, dar cunoscand cruzimea pedepselor,
isi lasau toate ale lor si fugeau spre ascunzatori tainice, pana ce avea
sa treaca urgia. Vazand atata spaima de moarte, pentru marturisirea lui
Hristos, Sfantul Mochie s-a hotarat sa dea crestinilor o pilda de barbatie,
infruntand orice primejdie. In ziua hotarata pentru praznic, a mers, deci,
in capistea idolilor si a intrat inlauntru. Si, facandu-se jertfa lui
Dionisos, Mochie a ridicat glas mare si, ca sa aduca dovada de desertaciunea
idolilor, ca sunt fara putere, a rasturnat altarul lui Dionisos, cu tot
ce era pe el. Si s-au umplut de manie paganii, si, repezindu-se, l-au
prins si l-au dus la dregatorul cetatii. Acesta afland fapta savarsita
si cunoscand chiar din gura lui ca este preot al crestinilor, a dat porunca
slujitorilor lui, sa fie pus la chinuri. Si a fost trecut prin toate vamile
muceniciei. L-au spanzurat, mai intai, si l-au strujit la tample, la coate
si la falci; dupa aceea, aprinzand un cuptor cu smoala, cu calti si cu
vite, ca se inalta vapaia ca la sapte coti, l-au aruncat in mijlocul focului
dar a ramas neatins. A stat, apoi, multa vreme in temnita. Sosind un alt
dregator, Maxim, l-a scos la intrebare si marturisind el pe Hristos, a
fost legat de doua roti, de care a fost zdrobit, dar a fost pazit, si
acum nevatamat. A fost dat la fiare, dar nici ele, nu i-au facut nici
un rau. Deci, a fost trimis la Perintopol, in Tracia, iar, de acolo, in
Bizant, unde i s-a taiat capul. Pe locul unde Sfantul si-a primit sfarsitul,
marele imparat Constantin a ridicat o preafrumoasa biserica, in cinstea
Mucenicului. Si se face pomenirea lui in fiecare an, la 11 mai.
Proloage luna August -Editura Mitropoliei
Olteniei Craiova
Tiparite prin straduinta si binecuvintarea Inalt Prea Sfintitului
Dr. Nestor Vornicescu Mitropolitul Olteniei
|