Acest Sfant a trait in zilele imparatului Diocletian si ale dregatorului, Laodikie si era din Roma cea veche. Primind harul preotiei, prin succesiune apostolica, a predicat cuvantul lui Dumnezeu in cetatea Amfipoli, care este in partile Macedoniei . Sfanta Traditie ii pomeneste in ceata doctorilor fara de arginti, desi nu avea pregatire medicala,dar fiind binecuvantat de Dumnezeu si cu darul tamaduirilor trupesti, s-a aplecat cu multa dragoste asupra tuturor care aveau nevoie de insanatosire trupeasca, impletind armonios tamaduirile sufleteasti si cele trupesti.
Si se nevoia, invatand si propovaduind paganilor sa se lepede de desarta inchinare la idoli, sfatuindu-i sa imbratiseze credinta cea mantuitoare a crestinilor, iar pe crestini ii invata sa se apere de inchinarea la idoli. Si aducea multime de pagani la Biserica lui Hristos.
Deci, s-a dat, atunci, porunca tuturor locuitorilor din acele parti, sa se adune, ca sa aduca jertfa in cinstea zeului pagan Dionisos. Multi dintre crestini, nevrand sa jertfeasca idolilor, dar cunoscand cruzimea pedepselor, isi lasau toate ale lor si fugeau spre ascunzatori tainice, pana ce avea sa treaca urgia. Vazand atata spaima de moarte, pentru marturisirea lui Hristos, Sfantul Mochie s-a hotarat sa dea crestinilor o pilda de barbatie, infruntand orice primejdie. In ziua hotarata pentru praznic, a mers, deci, in capistea idolilor si a intrat inlauntru. Si, facandu-se jertfa lui Dionisos, Mochie a ridicat glas mare si, ca sa aduca dovada de desertaciunea idolilor, ca sunt fara putere, a rasturnat altarul lui Dionisos, cu tot ce era pe el. Si s-au umplut de manie paganii, si, repezindu-se, l-au prins si l-au dus la dregatorul cetatii. Acesta afland fapta savarsita si cunoscand chiar din gura lui ca este preot al crestinilor, a dat porunca slujitorilor lui, sa fie pus la chinuri. Si a fost trecut prin toate vamile muceniciei. L-au spanzurat, mai intai, si l-au strujit la tample, la coate si la falci; dupa aceea, aprinzand un cuptor cu smoala, cu calti si cu vite, ca se inalta vapaia ca la sapte coti, l-au aruncat in mijlocul focului dar a ramas neatins. A stat, apoi, multa vreme in temnita. Sosind un alt dregator, Maxim, l-a scos la intrebare si marturisind el pe Hristos, a fost legat de doua roti, de care a fost zdrobit, dar a fost pazit, si acum nevatamat. A fost dat la fiare, dar nici ele, nu i-au facut nici un rau. Deci, a fost trimis la Perintopol, in Tracia, iar, de acolo, in Bizant, unde i s-a taiat capul. Pe locul unde Sfantul si-a primit sfarsitul, marele imparat Constantin a ridicat o preafrumoasa biserica, in cinstea Mucenicului. Si se face pomenirea lui in fiecare an, la 11 mai.

Proloage luna August -Editura Mitropoliei Olteniei Craiova
Tiparite prin straduinta si binecuvintarea Inalt Prea Sfintitului
Dr. Nestor Vornicescu Mitropolitul Olteniei